[ Pobierz całość w formacie PDF ]

experimental. Totusi este foarte important sa observam ca in timpul lui Mozart se construiau structuri
muzicale extrem de complexe (mai multe linii melodice simultane care nu sunt usor de urmarit) in timp ce,
inca incepind cu Beethoven, publicul nu a mai fost in stare sa urmareasca mai multe linii melodice si deci
muzica a trebuit sa evolueze, "la cererea publicului" pe baza unei singure linii melodice in fiecare moment de
timp.
Modelele simbolice, care s-au dezvoltat in principal in Europa, au facut ca muzica sa evolueze la nivele de
complexitate foarte inalte. Muzica polifonica europeana este rezultatul "mariajului" intre modelele imagine si
modelele simbolice in muzica.
Alte civilizatii, care nu au avut o dezvoltare extensiva bazata pe modele simbolice, au creat, in multe milenii
de evolutie, doar o muzica simpla, plafonata in dezvoltarea ei.
Sa vedem in continuare elemente ale evolutiei muzicii in Europa. Pe masura ce modelele simbolice au luat
avint, muzica a profitat de ele. In timpul lui J.S. Bach au aparut "retete" simbolice (contrapunctul) de a
compune muzica. Muzica are ritm implicit (nu are absoluta nevoie de tobe). Maximul s-a obtinut cam in
perioada lui W.A. Mozart. In acea perioada muzica avea mai multe linii melodice simultane care, pe cit
posibil, trebuiau urmarite de cei care puteau. Acesta a fost maximul atins de oameni in domeniul muzicii.
Exemplu: Una dintre cele mai complexe lucrari muzicale a tuturor timpurilor (nu si cea mai apreciata din
punct de vedere artistic) este Marea Messa, KV427 a lui Mozart. In Marea Messa a lui Mozart exista unele
secvente cu mai multe planuri melodice simultane care ar trebui sa fie urmarite in paralel (cei care au aceste
abilitati) si, deloc de neglijat, daca si din punct de vedere tehnic, inregistrarea este corespunzatoare. Aceasta
lucrare muzicala este una din culmile constructiei de modele imagine foarte complexe in planul muzicii.
Rembrandt (aprox. 1640 in pictura) si Mozart (aprox. 1800 in muzica) au marcat momentele de maxim in
dezvoltarea modelelor imagine.
In muzica, deci, capacitatea de a construi si opera modele imagine a inceput sa scada (din cauza ascensiunii
modelelor simbolice) cam dupa 1800. La inceput muzica a devenit mai simpla, cu o singura linie melodica
(L.v.Beethoven, contemporan cu Mozart). Romantismul in muzica a exploatat la maxim noile facilitati in
domeniul modelelor imagine oferite de modelele simbolice (inclusiv in plan tehnic prin instrumente muzicale
mai bune). Totusi, asa cum rezulta din teorie, romantismul a fost o forma de fundamentalism produsa de
pierderea de catre majoritatea oamenilor a capacitatii tehnice de a opera modele imagine extrem de complexe.
Aceasta tendinta a continuat cu largirea limitelor de acceptabilitate a predictiilor datorita cresterii capacitatii
de constructie si operare a modelelor simbolice. Se da ca exemplu muzica lui Igor Stravinsky. Cind muzica lui
a aparut, a fost respinsa din cauza depasirii limitelor de acceptabilitate. Dupa un timp insa, a fost acceptata ca
rezultat a maririi de catre majoritatea muzicienilor a limitelor de acceptabilitate.
Desi muzica "clasica" continua sa evolueze in aceasta directie, in zilele noastre prin muzica "clasica" se
intelege o muzica complexa fara ritm explicit. Ritmul explicit este caracteristic muzicii de larg consum.
Odata cu cresterea capacitatii de a construi si opera modele simbolice, capacitatea de a opera modele imagine
a scazut mult. Muzica evolueaza (involueaza?) spre ritm care acompaniaza un text (model simbolic). Muzica
Rap si Hip-Hop din zilele noastre este exact asta. Totusi, ca o "compensare", muzica de azi poate contine
secvente extrem de complexe care ar fi fost percepute ca disonante de oamenii anului 1800, de exemplu. Asa
Creierul, O Enigma Descifrata 62
cum am aratat, asta se intimpla asa deoarece cresterea capacitatii de a opera modele simbolice a facut posibila
gasirea unor algoritmi de generare pentru secvente de sunete mult mai complecsi decit cei acceptati de
oamenii anului 1800, de exemplu.
Teoria spune ca muzica, desi va continua sa fie in mod esential un model imagine, va continua sa evolueze
catre modele simbolice dar avind ceva (algoritmul care trebuie ghicit sau ritmul ca la muzica de consum) ca
principal argument ca avem de-a face cu sunete corelate, deci muzica. Este greu de crezut ca muzica ar putea
sa dispara, deoarece creierul continua sa se bazeze pe modele imagine.
Capacitatea din ce in ce mai redusa (in valoare relativa !) de a opera modele imagine, va face ca muzica sa-si
scada nivelul de complexitate. Pe de alta parte, modelele simbolice continua sa sprijine si modelele imagine
deci va exista o crestere a complexitatii. Muzica va evolua in functie de aceste doua tendinte oarecum
antagonice. Totusi, ceea ce se observa experimental este reducerea drastica a capacitatii de a percepe si
reproduce muzica la copiii din zilele noastre (in jurul anului 1800 existau destui copii chiar de 4 ani care
stapineau instrumente muzicale complexe ca vioara sau pianul). Predictia este ca noile generatii din tarile
"simbolice" (inclusiv Romania) vor avea o capacitate tot mai redusa de a percepe muzica.
In zilele noastre apare o noua forma de fundamentalism (Vezi E.T.A pe aceasta tema). Este vorba de
respingerea modelelor simbolice!
Muzica este afectata de aceasta forma de fundamentalism prin reintoarcerea la armonie. Totusi, reintoarecerea
la armonie nu mai este posibila decit partial din cauza reducerii capacitatii de hardware de a genera secvente
imagine. In fapt, exista o oscilatie intre muzica rudimentara bazata pe ritm explicit (cum ar fi muzica Rap sau
Hip-Hop) si muzica polifonica complexa (Mozart inca se asculta). Aceasta trebuie inteles insa in felul
urmator: dispersia intre capacitatile oamenilor de a lucra cu modele simbolice si cu modele imagine a crescut
foarte mult. Aceasta dispersie face ca lumea muzicala sa fie asa diversa.
Perceptia muzicii a ramas neschimbata. Chiar si la muzica Rap sau Hip-Hop care au doar text (rudimentar) pe
un ritm rudimentar, creierul va incerca automat sa prezica ce va urma si sa-i faca placere cind diferenta intre
predictie si realitatea externa este "acceptabila".
Concluzie: Muzica este definita ca un model imagine de tip S-M, format din sunete percepute ca fiind
corelate si unde probabilitatea de a prezice in mod acceptabil ce va urma este in general mare. Receptivitatea
muzicii este asociata cu ce este si ce nu este "acceptabil", atunci cind facem comparatia intre predictie si [ Pobierz całość w formacie PDF ]